La capătul a 23 de apeluri timp de 3 zile la 3 numere de telefon am reușit să aflu unde și apoi să și ajung, cu 5 minute înainte de terminarea programului, la firma de curierat cu care voiam să trimit un pachet. Mă gândeam că poate fi un drum interesant pentru un copil de 6 ani, să vadă cum se trimite un colet, dar nu mă așteptam să îi îmbogățesc și vocabularul cu ocazia asta. Cuvântul nou învățat – nesimțit. Atât am mai putut să îngaim când am văzut că toate eforturile mele de până atunci mă aduseseră în fața unui angajat mult mai interesat să trimită sms-uri porcoase de sărbători decât să-mi preia mie comanda. În minutele în care mă ignora pentru că nu reușea să găsească pe telefon funcția de destinatari multipli, am tot învârtit în minte ideea unei plângeri. Dar m-am gândit pe de-o parte că, dacă mi-a luat trei zile să conving această firmă de curierat să îmi ia banii, probabil că ar urma să pierd mult mai mult timp încercând să le predau jalba. Iar pe de altă parte, coletul pe care îl predasem încă nu dispăruse din raza mea vizuală și a angajatului pe care l-aș fi reclamat și bănuiam că nu ar fi urmat să plece decât în câteva ore. Așa că... îmi vărs amarul acum, în scris, și nici măcar nu le dau numele pentru că tare mi-e teamă că un astfel de comportament nu ține de o firmă anume și nici măcar de domeniul firmelor de curierat. Cred, mai degrabă, că e caracteristic oamenilor nesimțiți de pretutindeni, din ce în ce mai mulți și mai... nesimțiți.
