Pentru ce?

Am un cunoscut care își duce copiii la înot. De performanță. De mai mulți ani, întreaga familie își dedică tot timpul și energia drumurilor către și de la antrenamente și, uneori, concursuri. Copiii au rezultate foarte bune - frecvent urcă pe podium în competiții naționale.

Nu știu ce îi determină să meargă înainte pe drumul acesta, însă știu sigur ce i-ar putea face foarte ușor să renunțe. Premiile la aceste concursuri sunt jenante: „un bidon de plastic, un plic de Isostar, trei napolitane și toate astea băgate într-o pungă de 50 de bani, acesta fiind un concurs național de poliatlon”, mi-a scris recent tatăl copiilor și nu e prima dată când se întâmplă așa.

Sigur, la modul ideal, copiii aceștia ar trebui să fie atrași de sportul în sine și nu de un premiu sau altul. Dar, pe termen lung, cele trei napolitane ajung să fie la un moment dat trei lei... cu care tot nu ai ce face. Și atunci, în mod firesc, efectul este că nimeni nu mai ajunge să practice înotul de performanță (sau orice alt sport). Asta ca să nu aduc în discuție și starea bazinelor și condițiile din vestiare.