miercuri, 7 decembrie 2011

Salvați de sirene

De ceva vreme îmi tot propun să număr câte sirene de salvare aud în 24 de ore. La un moment dat, când încă afară era suficient de cald cât să mai stăm cu geamurile deschise, numărasem cinci într-o oră și jumătate. N-am prea aproape de casă nicio intersecție, să zici că pornesc sirenele ca să-și anunțe trecerea. Drumul e liber în majoritatea timpului. Nici vreun spital nu se ițește la orizont. Pur și simplu nu înțeleg.
Mi-a spus cineva la un moment dat că sirenele nu sunt pornite decât dacă mașina e goală și se grăbește la un caz. Nu e adevărat. Am putut doar să constat că dinăuntru pare că se aude mai încet. Sau poate disperarea te face s-o ignori mai ușor.
În ultimele luni am mers de cinci ori cu salvarea: de trei ori în București și de două ori în Paris. La noi, sirena a funcționat de fiecare dată, la ei niciodată, deși contextul a fost similar.
Știu, deci, cum e să aștepți salvarea. Dar aș vrea să nu știu când o așteaptă toți ceilalți.

Niciun comentariu: