Dacă prin absurd aș ajunge vreodată să îmbrac o rochie de mireasă cu umerii goi în luna octombrie, într-o zi cu doar câteva grade, nu aș putea niciodată să afișez un zâmbet Kodak pentru o amintire „perfectă” și nici nu aș pune fotograful să lumineze Calea Victoriei ca și cum pe cer ar fi soare.
De unde nevoia asta de a fabrica momente?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu